Instantanee dobrogene

Un moment de respiro pe solul umed: Vulpea de stâncă absorbită de mineralele pământului, printre paie și crenguțe uscate. Cine străbate potecile abrupte și însorite ale Munților Măcin știe că cele mai frumoase întâlniri au loc adesea direct la picioarele noastre, pe stâncile încinse de soare.  Acolo l-am surprins pe Lasiommata megera,    un fluture căruia  pasionații  îi spun, cu multă imaginație, Vulpea de stâncă;  ( în engleză i se spune foarte sugestiv Wall Brown - „Maro de zid”) Ceea ce îl face extrem de interesant este pasiunea lui pentru soare. Nu l-am găsit zburând agitat din floare în floare, ci stând nemișcat pe poteca prăfoasă, cu aripile deschise exact la unghiul potrivit pentru a capta fiecare rază. Modelul aripilor sale este un mozaic cald de portocaliu și brun, stropit cu ochi negri cu centrul alb (oceli), perfecți pentru a deruta prădătorii. Este un fluture extrem de vigilent și iute; dacă încerci să te apropii prea repede cu aparatul foto, ...

Vedere de sus cu fluturele Melitaea cinxia așezat stabil pe un fir de iarbă subțire, cu aripile complet desfăcute, arătând mozaicul portocaliu și negru. Uneori, cele mai bune ședințe foto în natură nu sunt cele planificate, ci acelea în care modelul își alege singur fotograful. Chiar la marginea pădurii, pe un fir subțire de iarbă verde care se legăna ușor în vânt, am dat peste un fluturaș de o răbdare și o eleganță incredibile: Melitaea cinxia , cunoscut popular drept Fluturele de scaiete mic . Parcă înțelegând importanța momentului, a stat nemișcat în fața obiectivului, lăsându-se surprins în toate ipostazele. Privit de sus, cu aripile complet desfăcute, fluturele este o adevărată operă de artă geometrică. Pe fondul unui portocaliu-auriu cald, ca un chihlimbar topit , se desfășoară o rețea complicată de linii și celule negre adânci , care seamănă cu o dantelă minuțioasă sau cu un vitraliu fin. Marginile aripilor sunt tivite cu o dungă fină alburie, întreruptă ritmic de puncte întunec...

Minimalism pur în Munții Măcin: albul pudrat al speciei Lithostege farinata decupat perfect pe verdele vegetației. După explozia de culori a Cardinalului sau desenele geometrice ale fluturilor-tigru, natura din Dobrogea știe cum să te surprindă printr-un minimalism desăvârșit. În ultima mea drumeție la poalele stâncoase ale Pricopanului , atenția mi-a fost atrasă de o siluetă mică ce părea decupată din pânză albă: Lithostege farinata . Cunoscut în restul Europei sub un nume ce face trimitere la făină ( farinata ), datorită aspectului său pudrat, acest fluturaș este definiția eleganței discrete. În repaus, cu aripile perfect întinse pe firele verzi de iarbă, textura sa pare făcută din cretă fină sau din cel mai delicat pergament. Nu are nevoie de desene complicate, ochi hipnotici sau culori stridente pentru a impresiona; simplitatea sa imaculată în contrast cu verdele crud al primăverii este un spectacol vizual în sine, o dovadă că pe potecile Măcinului frumusețea se ascunde adesea î...

Vigilent în umbră. 'Ochii' de pe aripi nu sunt doar decorativi, ci au rolul de a intimida prădătorii. Dacă drumețiile prin Dobrogea te poartă dincolo de crestele golașe și te adăpostesc sub coroanele arborilor, vei întâlni un personaj discret, dar absolut fascinant. Pararge aegeria nu este fluturele care să zboare în câmp deschis sub arșița amiezii; el este spiritul pădurii, un maestru al camuflajului care preferă „lumina filtrată” – acele pete de soare care străpung frunzișul des. L-am surprins de multe ori stând de veghe pe o frunză sau pe un trunchi de copac, exact acolo unde o rază de lumină pica direct pe aripile sale catifelate, de un maro ciocolatiu presărat cu ochi galbeni-crem. Este un fluture cu o personalitate teritorială surprinzătoare: masculii aleg o „pată de lumină” pe solul pădurii și o apără cu îndârjire, alungând orice alt pretendent care îndrăznește să le tulbure liniștea. Să-l fotografiezi este o provocare și o plăcere. Trebuie să te miști încet, pășind pe ...