Instantanee dobrogene

Identificare rapidă Specie: Lasiommata megera (Linnaeus, 1767) Denumire populară: Fluturele de ziduri (Vulpea de stâncă); în engleză, Wall Brown Unde îl găsim: Zone stâncoase, versanți abrupți, cariere de piatră părăsite, poteci uscate și grohotișuri din Munții Măcin și Dobrogea. Adoră să se așeze direct pe stâncile calde sau pe zidurile de piatră. Când zboară: În 2-3 generații succesive, din aprilie până în octombrie. Semnul distinctiv: Pe fața superioară, are un fundal portocaliu intens străbătut de linii rețiculate maro-închis (ca o rețea de vitraliu) și poartă un ocel negru mare, cu un punct alb în centru, pe vârful aripilor anterioare. Reversul aripilor inferioare are un camuflaj cenușiu-marmorat uluitor, decorat cu un șir de ochișori (oceli) concentrați pe margine. Dimorfism sexual: Masculul se recunoaște instantaneu după o bandă oblică, lată și neagră (o linie androconială cu solzi odorizanți) care îi traversează aripile anterioare portocalii. Femela nu are această bandă,...

Identificare rapidă Specie: Melitaea cinxia (Linnaeus, 1758) Denumire populară: Fluturele-mozaic al pătlaginii Unde îl găsim: Pajiști uscate, fânețe bătute de soare și poieni stâncoase din Munții Măcin. Când zboară: Mai – iunie (o singură generație principală). Semnul distinctiv: Mozaic portocaliu-auriu cu linii negre fine. Punctele negre din banda submarginală portocalie sunt vizibile pe ambele fețe ale aripilor.  Confuzie frecventă: Melitaea phoebe , mai mare și fără rândul de puncte negre pe fața aripii posterioare. Vedere de sus cu fluturele Melitaea cinxia așezat stabil pe un fir de iarbă subțire, cu aripile complet desfăcute, arătând mozaicul portocaliu și negru. Povestea înt â lnirii: Uneori, cele mai bune ședințe foto în natură nu sunt cele planificate, ci acelea în care modelul își alege singur fotograful. Chiar la marginea pădurii, pe un fir subțire de iarbă verde care se legăna ușor în vânt, am dat peste un fluturaș de o răbdare și o eleganță incredibile: Melitae...

Minimalism pur în Munții Măcin: albul pudrat al speciei Lithostege farinata decupat perfect pe verdele vegetației. După explozia de culori a Cardinalului sau desenele geometrice ale fluturilor-tigru, natura din Dobrogea știe cum să te surprindă printr-un minimalism desăvârșit. În ultima mea drumeție la poalele stâncoase ale Pricopanului, atenția mi-a fost atrasă de o siluetă mică ce părea decupată din pânză albă: Lithostege farinata. Cunoscut în restul Europei sub un nume ce face trimitere la făină (farinata), datorită aspectului său pudrat, acest fluturaș este definiția eleganței discrete. În repaus, cu aripile perfect întinse pe firele verzi de iarbă, textura sa pare făcută din cretă fină sau din cel mai delicat pergament. Nu are nevoie de desene complicate, ochi hipnotici sau culori stridente pentru a impresiona; simplitatea sa imaculată în contrast cu verdele crud al primăverii este un spectacol vizual în sine, o dovadă că pe potecile Măcinului frumusețea se ascunde adesea în cele ...

Vigilent în umbră. "Ochii" de pe aripi nu sunt doar decorativi, ci au rolul de a intimida prădătorii. Dacă drumețiile prin Dobrogea te poartă dincolo de crestele golașe și te adăpostesc sub coroanele arborilor, vei întâlni un personaj discret, dar absolut fascinant. Pararge aegeria nu este fluturele care să zboare în câmp deschis sub arșița amiezii; el este spiritul pădurii, un maestru al camuflajului care preferă „lumina filtrată” – acele pete de soare care străpung frunzișul des.  L-am surprins de multe ori stând de veghe pe o frunză sau pe un trunchi de copac, exact acolo unde o rază de lumină pica direct pe aripile sale catifelate, de un maro ciocolatiu presărat cu ochi galbeni-crem. Este un fluture cu o personalitate teritorială surprinzătoare: masculii aleg o „pată de lumină” pe solul pădurii și o apără cu îndârjire, alungând orice alt pretendent care îndrăznește să le tulbure liniștea.  Să-l fotografiezi este o provocare și o plăcere. Trebuie să te miști încet, pășind...